Copertă

IV.1.3. Aplicații

Lecția IV.1.3 conține următoarele grupuri de exerciții:

Alege rezolvarea exercițiului:

Exercițiul 7

Rezolvare scurtă

a)

Temperaturile planetelor identificate în Fig. IV.7: \( t_{Venus} = 462^\circ C \) \( t_{Marte} = -87^\circ C \) \( t_{Uranus} = -216^\circ C \) Ordinea descrescătoare: \( 462^\circ C > -87^\circ C > -216^\circ C \)

b)

\( t_{max} = 46,5^\circ C \) \( t_{min} = 13,7^\circ C \) \( \Delta t = t_{max} - t_{min} = 46,5^\circ C - 13,7^\circ C = 32,8^\circ C \) În S.I., variația este numeric egală: \( \Delta T = 32,8 \text{ K} \)

c)

Temperatura absolută: \( T = 0,5 \cdot 10^{-9} \text{ K} \) Precizia/Eroarea: \( \Delta T_{precizie} = 0,5 \cdot 10^{-9} \text{ K} \) \( P\% = \frac{0,5 \cdot 10^{-9}}{0,5 \cdot 10^{-9}} \cdot 100 = 100\% \)

d)

\( t_{exp} = 5,5 \cdot 10^{12}{ }^\circ C \) \( t_{Planck} = 1,42 \cdot 10^{32}{ }^\circ C \) \( P\% = \frac{5,5 \cdot 10^{12}}{1,42 \cdot 10^{32}} \cdot 100 \approx 3,87 \cdot 10^{-18} \% \)

e)

Temperatura în nebuloasa Boomerang: \( -272^\circ C \) (aprox. \( 1,15 \text{ K} \)). Punctul de fierbere al Heliului: \( -268,9^\circ C \). Deoarece \( -272^\circ C < -268,9^\circ C \), heliul s-ar afla în stare **lichidă** (superfluidă).

f)

**Nu**. Formele de viață au nevoie de condiții termice specifice pentru stabilitatea moleculelor organice. Valorile extreme din Univers distrug orice structură biologică cunoscută.

Rezolvare detaliată

Pentru a rezolva cerințele, vom analiza imaginea IV.7 care prezintă scara temperaturilor în Univers, de la Zero Absolut până la Temperatura Planck.

Pasul 1: Ordonarea descrescătoare a temperaturilor planetelor (a)

Din imaginea IV.7 identificăm temperaturile menționate pentru planetele din Sistemul Solar: - Venus (cea mai fierbinte planetă): \( 462^\circ C \) - Marte (temperatura minimă la suprafață): \( -87^\circ C \) - Uranus (cea mai rece planetă): \( -216^\circ C \) Ordonarea descrescătoare (de la mare la mic) este: \( 462^\circ C > -87^\circ C > -216^\circ C \)

Pasul 2: Calculul diferenței temperaturilor extreme ale corpului uman (b)

Conform figurii, valorile extreme înregistrate pentru corpul uman sunt: - Maxima (\( t_{max} \)): \( 46,5^\circ C \) (înregistrată de Willie Jones) - Minima (\( t_{min} \)): \( 13,7^\circ C \) (înregistrată de Anna Bagenholm) Calculăm variația de temperatură: \[ \Delta t = t_{max} - t_{min} = 46,5 - 13,7 = 32,8^\circ C \] În Sistemul Internațional (SI), unitatea de măsură este Kelvinul (K). Deoarece o variație de un grad Celsius este egală cu o variație de un Kelvin (\( \Delta t = \Delta T \)), avem: \[ \Delta T = 32,8 \text{ K} \]

Pasul 3: Calculul procentual al preciziei de măsurare (c)

Cea mai joasă temperatură obținută experimental (MIT, 2003) este menționată ca fiind o jumătate de miliardime de grad peste zero absolut: \[ T = 0,0000000005 \text{ K} = 0,5 \cdot 10^{-9} \text{ K} \] Textul indică faptul că precizia este chiar această valoare față de zero absolut. Dacă raportăm eroarea/precizia la valoarea absolută în acest context extrem, rezultă că precizia reprezintă **100%** din valoarea temperaturii respective (fiind la limita de măsurare).

Pasul 4: Calculul procentual al temperaturii maxime (d)

- Temperatura maximă obținută experimental (CERN): \( 5.500.000.000.000^\circ C \) (\( 5,5 \cdot 10^{12} \) grade) - Cea mai ridicată temperatură imaginabilă (Temperatura Planck): \( 1,42 \cdot 10^{32}{ }^\circ C \) Procentul (\( p \)) este: \[ p = \frac{5,5 \cdot 10^{12}}{1,42 \cdot 10^{32}} \cdot 100 \approx 3,8 \cdot 10^{-18} \% \] Această valoare este extrem de mică, practic neglijabilă.

Pasul 5: Starea de agregare a heliului în cel mai rece loc (e)

Cel mai rece loc din univers este nebuloasa Boomerang, cu o temperatură de \( -272^\circ C \) (aprox. \( 1 \text{ K} \)). Heliul este singura substanță care rămâne **lichidă** la această temperatură și presiune normală, neputând fi solidificat decât la presiuni foarte mari. Totuși, la \( 1 \text{ K} \), dacă presiunea este extrem de scăzută (ca în spațiu), poate fi considerat în stare gazoasă sau lichidă (superfluidă). În context școlar, se acceptă că heliul este **gazos** sau tinde spre lichefiere (punctul de fierbere fiind \( -268,9^\circ C \)).

Pasul 6: Posibilitatea existenței vieții în orice colț al Universului (f)

**Nu**, nu este posibil. Viața, așa cum o cunoaștem, necesită un interval de temperatură în care apa să fie lichidă și structurile biologice (proteine, ADN) să rămână stabile. La temperaturi apropiate de zero absolut sau la milioane de grade, reacțiile biochimice sunt imposibile.

Rezolvare pe scurt:

a)

\( 462^\circ C (Venus) > -87^\circ C (Marte) > -216^\circ C (Uranus) \)

b)

\( \Delta t = 46,5 - 13,7 = 32,8^\circ C \); \( \Delta T = 32,8 \text{ K} \)

c)

\( \frac{0,5 \cdot 10^{-9}}{0,5 \cdot 10^{-9}} \cdot 100 = 100\% \)

d)

\( \frac{5,5 \cdot 10^{12}}{1,42 \cdot 10^{32}} \cdot 100 \approx 3,87 \cdot 10^{-18} \% \)

e)

Stare lichidă (lichid sub punctul de fierbere de \( -268,9^\circ C \)).

f)

Nu, temperaturile extreme împiedică reacțiile biochimice necesare vieții.

Cele mai importante aspecte ale lecției

Căldura trece spontan de la cald la rece până la atingerea echilibrului termic. Transferul se face prin conducție (contact, solide), convecție (fluide în mișcare) sau radiație (unde electromagnetice, chiar și în vid). Temperatura se măsoară cu termometrul (prin contact) sau pirometrul (fără contact). Unitatea de măsură în S.I. este Kelvin (K), iar formula de transformare uzuală este \( T(\text{K}) = t(^\circ\text{C}) + 273,15 \).
Temperatura este o mărime fizică ce caracterizează starea de încălzire a corpurilor.
Când două corpuri cu temperaturi diferite sunt puse în contact, căldura se transferă spontan de la corpul mai cald la cel mai rece, până când ambele ajung la aceeași temperatură. Această stare finală se numește echilibru termic.
Principiul tranzitivității echilibrului termic:
Dacă un corp A este în echilibru termic cu un corp B, iar corpul B este în echilibru termic cu un corp C, atunci corpul A este în echilibru termic cu corpul C.
Căldura se poate transmite în trei moduri principale, în funcție de mediul în care se află corpurile:
Se realizează prin contactul direct al corpurilor cu temperaturi diferite (necesită un mediu material).
Se realizează prin intermediul unui fluid (lichid sau gaz) aflat în mișcare (necesită un mediu material).
Se realizează prin unde electromagnetice/radiații termice și nu necesită un mediu material, putând avea loc și în vid.
Conducție: O linguriță rece se încălzește dacă este lăsată într-o cană cu ceai fierbinte.
Convecție: Simți căldura dacă ții mâna deasupra flăcării, datorită aerului cald care se ridică.
Radiație: Suprafața Pământului se încălzește de la Soare prin razele de lumină.
În Sistemul Internațional, temperatura se măsoară în Kelvin (K). În viața de zi cu zi, se folosește frecvent gradul Celsius (\(^\circ\text{C}\)).
Scara Celsius: \(0^\circ\text{C}\) este punctul de îngheț al apei pure, iar \(100^\circ\text{C}\) este punctul de fierbere (la presiune normală).
Scara Fahrenheit: \(32^\circ\text{F}\) este punctul de îngheț al apei, iar \(212^\circ\text{F}\) este punctul de fierbere.
Scara Kelvin: Este o scară absolută care are doar valori pozitive.
O diviziune (un grad) pe scara Celsius este egală ca mărime cu o diviziune pe scara Kelvin.
Trecerea de la grade Celsius (\(t\)) la Kelvin (\(T\)): \[ T(\text{K}) = t(^\circ\text{C}) + 273,15 \] Pentru calcule rapide, se poate aproxima cu \( T = t + 273 \).
Desen care prezintă două termometre paralele: unul gradat în Celsius și altul în Kelvin. Punctul inferior (înghețul apei) indică 0°C în stânga și 273,15 K în dreapta. Punctul superior (fierberea apei) indică 100°C în stânga și 373,15 K în dreapta, arătând echivalența diviziunilor.
Măsurarea temperaturii se bazează pe proprietățile fizice care se modifică odată cu încălzirea sau răcirea (mărimi termometric).
  • Termometrul: Măsoară temperatura prin contact direct. Conține un corp termometric (ex. mercur, alcool) a cărui mărime termometrică (ex. volumul/lungimea coloanei de lichid) variază vizibil la schimbarea temperaturii.
  • Pirometrul: Măsoară temperatura corpurilor fără contact direct, analizând radiația termică sau culoarea luminii emise (ideal pentru corpuri incandescente sau inaccesibile).
  • Senzori spațiali: Instrumente extrem de sensibile utilizate pentru a măsura temperatura și radiațiile la scara întregului Univers (ex. sonda WMAP).

Probleme de antrenament

Ușoară: Temperatura optimă din interiorul unei camere este de \(22^\circ\text{C}\). Exprimă această temperatură în Kelvin.
Aplicăm formula de transformare: \( T = t + 273,15 \)
\( T = 22 + 273,15 = 295,15\text{ K} \)
Medie: Dacă temperatura unui lichid crește cu \(15^\circ\text{C}\), cu câte unități va crește temperatura acestuia măsurată pe scara Kelvin?
Deoarece o diviziune pe scara Celsius este exact egală ca mărime cu o diviziune pe scara Kelvin, o variație (creștere sau scădere) a temperaturii are aceeași valoare numerică în ambele scări.
Prin urmare, temperatura a crescut cu 15 K.
Dificilă: Un corp de fier are temperatura \( T_1 = 300\text{ K} \), iar un corp de aluminiu are temperatura \( t_2 = 40^\circ\text{C} \). Dacă sunt puse în contact, de la care corp către care corp se va transfera căldura spontan?
Pentru a putea compara temperaturile, trebuie să le exprimăm în aceeași unitate de măsură.
Transformăm temperatura fierului din Kelvin în Celsius (folosind aproximarea \(273\)):
\( t_1 = T_1 - 273 = 300 - 273 = 27^\circ\text{C} \)
Avem \( t_1 = 27^\circ\text{C} \) (fier) și \( t_2 = 40^\circ\text{C} \) (aluminiu).
Deoarece corpul de aluminiu este mai cald (\(40^\circ\text{C} > 27^\circ\text{C}\)), căldura se va transfera de la corpul de aluminiu către corpul de fier până la atingerea echilibrului termic.

Învinge
tema
cu mii de rezolvări, lecții și teste: