Copertă

II.2.6. Activități De Evaluare

Lecția II.2.6 conține următoarele grupuri de exerciții:

Alege rezolvarea exercițiului:

Exercițiul 12

Rezolvare scurtă

Metoda utilizată se bazează pe extinderea scării de măsurare a cilindrului gradat prin copierea diviziunilor pe o foaie de hârtie. 1. Se așază foaia de hârtie lângă cilindru și se marchează pe ea poziția bazei cilindrului și nivelul actual al apei (peste ultima diviziune). 2. Se aliniază semnul bazei de pe hârtie cu gradația \( 0 \) a cilindrului și se copiază pe marginea hârtiei intervalele dintre diviziunile existente. 3. Se folosește distanța dintre două diviziuni consecutive (de exemplu, între \( 40 \) și \( 50 \text{ mL} \)) pentru a desena diviziuni noi deasupra ultimei gradații a cilindrului. 4. Se măsoară distanța totală pe hârtie sau se numără diviziunile suplimentare \( n \). 5. Se calculează volumul total: \[ V_{total} = V_{max\_cilindru} + n \cdot \text{valoare\_diviziune} \] sau se citește direct valoarea de pe scara gradată improvizată pe hârtie în dreptul semnului nivelului apei.

Rezolvare detaliată

Pentru a determina volumul de apă care depășește gradațiile cilindrului folosind doar o foaie de hârtie și un creion, ne vom baza pe metoda copierii și pe uniformitatea formei cilindrului.

Pasul 1: Marcarea nivelului pe hârtie

Vom așeza foaia de hârtie vertical, lipită de peretele exterior al cilindrului gradat. Cu ajutorul creionului, vom face două semne precise pe marginea hârtiei: 1. Un semn în dreptul bazei cilindrului (sau în dreptul gradației zero, dacă aceasta coincide cu fundul vasului). 2. Un semn în dreptul meniscului apei (nivelul superior al lichidului).

Pasul 2: Copierea scării de măsurare

Vom muta foaia de hârtie astfel încât primul semn (cel de la bază) să coincidă cu prima gradație vizibilă de pe cilindru (de exemplu, gradația de \( 0 \text{ mL} \) sau \( 10 \text{ mL} \)). Vom observa că gradațiile cilindrului se repetă la intervale egale pe hârtie, deoarece cilindrul are o secțiune constantă.

Pasul 3: Prelungirea gradațiilor

Vom marca pe foaia de hârtie poziția ultimelor gradații vizibile de pe cilindru (de exemplu, dacă ultima gradație este \( 100 \text{ mL} \), o marcăm pe foaie). Apoi, folosind distanța dintre gradațiile existente pe post de etalon, vom prelungi "rigla" improvizată pe foaia de hârtie prin desenarea unor diviziuni suplimentare deasupra ultimei valori marcate pe cilindru.

Pasul 4: Citirea și calcularea volumului

Vom așeza din nou foaia lângă cilindru, aliniind baza, și vom citi valoarea corespunzătoare semnului făcut inițial pentru nivelul apei pe scara nou creată. Alternativ, dacă cunoaștem valoarea unei diviziuni (\( v \)), putem calcula: \[ V_{total} = V_{ultim} + (n \cdot v) \] unde \( V_{ultim} \) este ultima gradație marcată pe cilindru, \( n \) este numărul de diviziuni suplimentare măsurate pe hârtie până la nivelul apei, iar \( v \) este volumul corespunzător unei diviziuni.

Rezolvare pe scurt:

1. Marchez pe hârtie nivelul bazei și nivelul apei din cilindru. 2. Suprapun hârtia peste gradațiile cilindrului pentru a copia distanța dintre diviziuni. 3. Prelungesc scara pe hârtie deasupra ultimei gradații a cilindrului. 4. Volumul total se determină prin citirea pe hârtie a valorii corespunzătoare nivelului apei: \[ V_{total} = V_{ultima\_gradație} + \Delta V_{suplimentar} \]

Cele mai importante aspecte ale lecției

Timpul: Unitatea în SI este secunda (\( s \)). Operațiile matematice cu unități de timp necesită transformări în baza 60.
Perioada pendulului (\( T \)): Timpul necesar pentru o oscilație completă, definit prin relația \( T = \frac{t}{N} \).
Exprimarea măsurătorilor: Se precizează simbolul, valoarea și unitatea de măsură. Rezultatul unui experiment direct repetat ia forma unui interval ce ține cont de eroarea medie: \( L = L_{mediu} \pm (\Delta L)_{mediu} \).
Unitatea de măsură pentru timp în Sistemul Internațional (SI) este secunda: \( [t]_{SI} = s \).
Pentru timpul parcurs se folosește adesea notația \( t \).
Instrumentele de măsură pentru timp sunt ceasul, cronometrul etc.
Transformarea și operațiile cu unități de timp necesită atenție, deoarece se folosește baza 60:
1 h = 60 min
1 min = 60 s
Adunarea timpului:
\( 2\text{ h } 35\text{ min } 30\text{ s} + 1\text{ h } 45\text{ min } 40\text{ s} = 3\text{ h } 80\text{ min } 70\text{ s} \)
Se transformă secundele: \( 70\text{ s} = 1\text{ min} + 10\text{ s} \) \(\rightarrow 3\text{ h } 81\text{ min } 10\text{ s} \)
Se transformă minutele: \( 81\text{ min} = 1\text{ h} + 21\text{ min} \) \(\rightarrow 4\text{ h } 21\text{ min } 10\text{ s} \)
Scăderea timpului:
\( 4\text{ h } 13\text{ min } 23\text{ s} - 2\text{ h } 28\text{ min } 35\text{ s} \)
Se împrumută 1 min (60 s): \( 4\text{ h } 12\text{ min } 83\text{ s} - 2\text{ h } 28\text{ min } 35\text{ s} \)
Se împrumută 1 h (60 min): \( 3\text{ h } 72\text{ min } 83\text{ s} - 2\text{ h } 28\text{ min } 35\text{ s} = 1\text{ h } 44\text{ min } 48\text{ s} \)
Un pendul este format dintr-un corp mic și greu legat la capătul unui fir, prins de un suport orizontal. Dacă este scos din poziția de echilibru, acesta va oscila (se va deplasa de o parte și de alta a acestei poziții).
Diagrama unui pendul simplu oscilând. O bilă atârnă pe un fir, deplasându-se între două puncte extreme (A în stânga, C în dreapta), trecând prin punctul de echilibru vertical (B în mijloc). O traiectorie curbă punctată arată mișcarea continuă A -> B -> C -> B -> A, care definește o oscilație completă.
Perioada (T) este timpul în care corpul efectuează o oscilație completă (traseul dus-întors, ex: A-B-C-B-A).
Dacă într-un timp \( t \) se efectuează \( N \) oscilații complete, perioada se calculează cu relația: \[ T = \frac{t}{N} \] unde \( T \) = perioada, \( t \) = intervalul de timp, \( N \) = numărul de oscilații.
Măsurarea directă a perioadei (Lucrare de laborator):
Se scoate corpul din poziția de echilibru și se lasă liber, pornind simultan cronometrul.
Se măsoară timpul \( t \) în care corpul efectuează un număr \( N \) de oscilații complete.
Se repetă măsurătoarea de cel puțin 5 ori, cu valori diferite pentru \( N \) (ex: N=10, N=15, etc.).
Se calculează \( T \) pentru fiecare măsurătoare, apoi se determină valoarea medie (\( T_{mediu} \)) și eroarea medie (\( \Delta T_{mediu} \)).
Pentru a exprima valoarea unei mărimi fizice trebuie notate: simbolul mărimii, valoarea numerică și unitatea de măsură. Unitățile se stabilesc prin convenții internaționale (ex: \( [L]_{SI} = m \), \( [S]_{SI} = m^2 \), \( [V]_{SI} = m^3 \)).
O mărime fizică poate fi determinată direct (prin folosirea unui instrument de măsură) sau indirect (folosind formule de calcul matematice pe baza altor determinări).
Determinarea directă se face prin măsurarea repetată. Rezultatul final al unei determinări experimentale se scrie sub forma unei marje de eroare: \[ L = L_{medie} \pm (\Delta L)_{medie} \]
Aceasta înseamnă că valoarea reală a mărimii se află într-un interval: \[ L_{medie} - (\Delta L)_{medie} \leq L \leq L_{medie} + (\Delta L)_{medie} \]

Probleme de practică

Problemă ușoară
Un elev observă mișcarea unui pendul și cronometrează timpul în care acesta efectuează 20 de oscilații complete. Cronometrul indică 30 de secunde. Calculați perioada de oscilație a pendulului.
Identificăm datele problemei:
\( t = 30\text{ s} \)
\( N = 20 \)
Aplicăm formula perioadei: \[ T = \frac{t}{N} = \frac{30\text{ s}}{20} = 1,5\text{ s} \] Răspuns: Perioada pendulului este de 1,5 secunde.
Problemă medie
Un experiment a început la ora 10:45:30 și s-a încheiat la ora 12:15:20. Calculați durata exactă a experimentului.
Trebuie să efectuăm o scădere a intervalelor de timp:
\( 12\text{ h } 15\text{ min } 20\text{ s} - 10\text{ h } 45\text{ min } 30\text{ s} \)
Deoarece \( 20\text{ s} < 30\text{ s} \), împrumutăm 1 min (60 s):
\( 12\text{ h } 14\text{ min } 80\text{ s} - 10\text{ h } 45\text{ min } 30\text{ s} \)
Deoarece \( 14\text{ min} < 45\text{ min} \), împrumutăm 1 h (60 min):
\( 11\text{ h } 74\text{ min } 80\text{ s} - 10\text{ h } 45\text{ min } 30\text{ s} \)
Efectuăm scăderea pe fiecare unitate:
Ore: \( 11 - 10 = 1\text{ h} \)
Minute: \( 74 - 45 = 29\text{ min} \)
Secunde: \( 80 - 30 = 50\text{ s} \)
Răspuns: Durata experimentului a fost de 1 h 29 min 50 s.
Problemă dificilă
În urma determinării experimentale a volumului unui corp prin măsurători repetate, s-a obținut o valoare medie \( V_{mediu} = 15,4\text{ cm}^3 \) și o eroare medie \( (\Delta V)_{mediu} = 0,2\text{ cm}^3 \).
a) Scrieți rezultatul final al determinării sub formă de interval.
b) Verificați matematic dacă valoarea \( V = 15,1\text{ cm}^3 \) poate fi considerată o valoare reală acceptabilă pentru volumul acestui corp, conform experimentului.
a) Formula intervalului este:
\[ V_{mediu} - (\Delta V)_{mediu} \leq V \leq V_{mediu} + (\Delta V)_{mediu} \]
Înlocuim datele:
\( 15,4 - 0,2 \leq V \leq 15,4 + 0,2 \)
\( 15,2\text{ cm}^3 \leq V \leq 15,6\text{ cm}^3 \)

b) Valoarea propusă este \( 15,1\text{ cm}^3 \).
Analizăm intervalul obținut: \( [15,2\text{ cm}^3 \text{ ; } 15,6\text{ cm}^3] \).
Deoarece \( 15,1 < 15,2 \), valoarea nu se află în intervalul de eroare acceptat al măsurătorilor.
Răspuns: Nu, valoarea de \( 15,1\text{ cm}^3 \) nu este acceptabilă.

Învinge
tema
cu mii de rezolvări, lecții și teste: