III.15. Ochiul, Lupa, Ochelarii

Traseul și comportamentul razelor de lumină

Razele de lumină emise sau reflectate de un obiect ajung la ochi și pătrund prin mediile transparente ale acestuia:

• Corneea (indice de refracție \( n \approx 1,37 \))
• Umoarea apoasă (\( n \approx 1,33 \))
• Pupila (orificiul din iris care reglează cantitatea de lumină)
• Cristalinul (\( n \approx 1,42 \))
• Umoarea sticloasă / corpul vitros (\( n \approx 1,33 \))

La suprafața de separație a acestor medii transparente, razele de lumină suferă fenomenul de refracție. Sistemul optic al ochiului acționează ca un sistem convergent (în principal cristalinul, care funcționează ca o lentilă convergentă biconvexă), deviind razele luminoase spre axa optică astfel încât acestea converg și se focalizează pe retină.

Formarea imaginii pe retină și percepția vizuală

În urma refracției luminii, pe retină (în special în zona petei galbene) se formează o imagine:

• reală
• răsturnată
• micșorată

Celulele fotosensibile din retină (conurile și bastonașele) recepționează semnalul luminos și îl transformă în impulsuri nervoase. Aceste impulsuri sunt transmise prin nervul optic la aria vizuală a scoarței cerebrale (creier), unde sunt prelucrate și interpretate, percepția finală a obiectului fiind una dreaptă și în mărime naturală.

Razele de lumină se refractă succesiv prin cornee, umoare apoasă, cristalin (lentilă convergentă) și corp vitros, focalizându-se pe retină unde formează o imagine reală, răsturnată și micșorată. Impulsurile nervoase transmise prin nervul optic sunt prelucrate de creier, rezultând perceperea dreaptă a obiectului.