Alege rezolvarea exercițiului:

Exercițiul 1 (gratuit)

Rezolvare scurtă

Pachetul nu cade pe verticala locului de eliberare. Desenează o linie orizontală în partea de jos, reprezentând solul.
În partea de sus, desenează un avion care se deplasează spre dreapta cu viteza orizontală \( \vec{v}_0 \).
Marchează punctul de eliberare a pachetului printr-un punct A situat la înălțimea avionului.
Trasează o linie verticală punctată din punctul A până la sol, marcând punctul de la baza verticalei.
Din punctul A, trasează o linie curbă continuă (o ramură de parabolă), orientată spre dreapta și în jos, până când intersectează solul într-un punct B situat la o distanță spre dreapta față de verticala punctului A.
Pe curba respectivă, desenează pachetul în cădere, indicând viteza inițială orizontală \( \vec{v}_0 \) și forța de greutate \( \vec{G} \) orientată vertical în jos. Inițial: \( v_{0x} = v_{\text{avion}} \) \( v_{0y} = 0 \) Pe orizontală: \( R_x = 0 \implies v_x = v_{0x} = \text{constant} \) (Principiul inerției) Pe verticală: \( \vec{G} = m \cdot \vec{g} \implies a_y = g \) (mișcare accelerată) Traiectoria față de sol reprezintă o compunere a mișcării uniforme pe orizontală cu mișcarea accelerată pe verticală, având forma unei ramuri de parabolă. Pachetul cade la o distanță orizontală de verticala inițială.

Rezolvare detaliată

Răspunsul la întrebarea privind locul căderii

Nu, pachetul nu va cădea pe sol pe aceeași verticală cu locul din care a fost eliberat, ci va atinge solul mai înainte, deplasat pe direcția de zbor a avionului. Desenează o linie orizontală în partea de jos, reprezentând solul.
În partea de sus, desenează un avion care se deplasează spre dreapta cu viteza orizontală \( \vec{v}_0 \).
Marchează punctul de eliberare a pachetului printr-un punct A situat la înălțimea avionului.
Trasează o linie verticală punctată din punctul A până la sol, marcând punctul de la baza verticalei.
Din punctul A, trasează o linie curbă continuă (o ramură de parabolă), orientată spre dreapta și în jos, până când intersectează solul într-un punct B situat la o distanță spre dreapta față de verticala punctului A.
Pe curba respectivă, desenează pachetul în cădere, indicând viteza inițială orizontală \( \vec{v}_0 \) și forța de greutate \( \vec{G} \) orientată vertical în jos.

Explicarea fenomenului pe baza principiului inerției

1. Starea inițială: Înainte de a fi eliberat, pachetul se află în avion și se deplasează împreună cu acesta, având o viteză inițială orizontală \( \vec{v}_0 \). 2. Principiul inerției pe direcție orizontală: În momentul eliberării, dacă neglijăm rezistența aerului (nu bate vântul), pe direcție orizontală nu acționează nicio forță (\( R_x = 0 \)). Conform Principiului inerției, pachetul tinde să își păstreze starea de mișcare rectilinie și uniformă pe direcție orizontală, continuând să avanseze cu viteza constantă \( \vec{v}_0 \). 3. Acțiunea greutății pe direcție verticală: Pe direcție verticală acționează forța de greutate: \[ \vec{G} = m \cdot \vec{g} \] Această forță imprimă pachetului o mișcare accelerată spre sol. 4. Forma traiectoriei: Mișcarea pachetului este o compunere a două mișcări: - o mișcare rectilinie și uniformă pe direcție orizontală; - o mișcare rectilinie uniform accelerată pe direcție verticală, îndreptată în jos. Din compunerea acestor două mișcări simultane rezultă că traiectoria descrisă de pachet față de un observator fix de pe sol este un arc de curbă (o ramură de parabolă). Din acest motiv, pachetul ajunge pe sol la o anumită distanță în fața locului eliberării.

Rezolvare scurtă:

Pachetul nu cade pe verticală. Are viteza orizontală inițială a avionului: \( v_x = v_0 = \text{ct.} \) datorită inerției (\( R_x = 0 \)). Pe verticală este accelerat de greutate: \( G = m \cdot g \). Traiectoria compusă este o ramură de parabolă, pachetul căzând înainte, pe direcția de zbor.

Cele mai importante aspecte ale lecției

Inerția: Proprietatea corpurilor de a-și menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă. Masa (\( m \)) este măsura cantitativă a inerției.
Principiul inerției (Principiul I): Dacă asupra unui corp nu acționează nicio forță sau rezultanta forțelor este zero (\(\vec{F}_{\text{rez}} = 0\)), corpul rămâne în repaus sau își continuă mișcarea rectilinie uniformă (\(\vec{v} = \text{ct.}\)).
Principiul fundamental (Principiul II): \(\vec{F} = m \cdot \vec{a}\). O forță aplicată unui corp produce o accelerație proporțională cu forța și invers proporțională cu masa corpului.
Greutatea: Cazul particular al forței gravitaționale exercitate asupra unui corp: \(\vec{G} = m \cdot \vec{g}\).
Inerția este proprietatea oricărui corp de a se opune schimbării stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă.
Masa unui corp reprezintă măsura inerției sale: cu cât masa este mai mare, cu atât inerția este mai mare și corpul se opune mai puternic schimbării stării de mișcare.
Dacă o scândură așezată peste cărți sprijinite pe mere este lovită puternic cu un ciocan pentru a bate un cui, merele nu se strivesc. Cărțile, având o masă considerabilă, manifestă o inerție mare și tind să rămână în repaus, opunându-se deplasării bruște spre mere.
De ce o bilă lansată pe o suprafață orizontală foarte netedă continuă să se deplaseze mult timp după ce a fost lovită?
Datorită inerției, bila tinde să-și mențină starea de mișcare rectilinie și uniformă căpătată în urma loviturii. Dacă forțele de frecare cu masa și aerul sunt foarte mici, viteza sa scade extrem de lent.
„Orice corp își păstrează starea de repaus sau de mișcare uniformă rectilinie în care se află, cu condiția ca nicio forță să nu acționeze asupra corpului și să nu-l constrângă să-și schimbe starea.“ (Isaac Newton, 1686)
Dacă rezultanta forțelor care acționează asupra unui corp este nulă (\(\vec{F}_{\text{rez}} = 0\)):
  • corpul aflat în repaus rămâne în repaus (\(\vec{v} = 0\));
  • corpul aflat în mișcare continuă o mișcare rectilinie și uniformă (\(\vec{v} = \text{constant}\)).
În viața de zi cu zi, corpurile lăsate libere pe o suprafață se opresc în cele din urmă nu pentru că „și-au pierdut forța”, ci din cauza existenței forțelor de frecare și rezistență care acționează asupra lor.
Ce se întâmplă cu pasagerii dintr-un autobuz atunci când vehiculul frânează brusc?
Pasagerii tind, datorită inerției, să își continue deplasarea rectilinie și uniformă cu viteza pe care o avea autobuzul înainte de frânare. Din acest motiv, ei sunt proiectați înainte în raport cu vehiculul.
Dacă asupra unui corp de masă \( m \) acționează o forță rezultantă \(\vec{F}\), corpul capătă o accelerație \(\vec{a}\), orientată în direcția și sensul forței.
\[ \vec{F} = m \cdot \vec{a} \] Forma scalară: \( F = m \cdot a \)
În Sistemul Internațional, unitatea de măsură pentru forță este newtonul (\(\text{N}\)): \[ [F]_{\text{SI}} = 1\text{ N} = 1\text{ kg} \cdot \text{m/s}^2 \]
\[ \vec{G} = m \cdot \vec{g} \] Relația forței de greutate, unde \( \vec{g} \) este accelerația gravitațională.
O forță constantă de \( 12\text{ N} \) acționează asupra unui cărucior de masă \( 3\text{ kg} \). Ce accelerație dobândește căruciorul?
Din relația \( F = m \cdot a \), obținem: \[ a = \frac{F}{m} = \frac{12\text{ N}}{3\text{ kg}} = 4\text{ m/s}^2 \]

Probleme practice

Problema 1 (Ușoară): Calculați greutatea unui pachet cu masa de \( 4\text{ kg} \), știind că accelerația gravitațională este \( g = 9{,}8\text{ N/kg} \).
Aplicăm formula greutății: \[ G = m \cdot g \] \[ G = 4\text{ kg} \cdot 9{,}8\text{ N/kg} = 39{,}2\text{ N} \] Răspuns: Greutatea pachetului este de \( 39{,}2\text{ N} \).
Problema 2 (Medie): Dintr-un avion care zboară orizontal cu viteză constantă este lăsat să cadă liber un pachet cu ajutoare. Va cădea pachetul pe sol exact sub punctul din care a fost eliberat? Care este forma traiectoriei sale văzută de un observator fix de pe sol?
Desen schematic ce arată un avion care se deplasează orizontal spre dreapta și un pachet eliberat din el. Traiectoria pachetului pentru un observator de la sol este o curbă parabolică orientată înainte și în jos, demonstrând că pachetul atinge solul mai în față față de verticala punctului de eliberare. Explicație:
  1. Nu, pachetul nu va cădea pe aceeași verticală cu punctul din care a fost eliberat. În momentul desprinderii, datorită inerției, pachetul posedă aceeași viteză orizontală pe care o avea avionul și continuă să avanseze pe orizontală.
  2. Concomitent, asupra lui acționează greutatea (\(\vec{G} = m \cdot \vec{g}\)), care îi imprimă o accelerație îndreptată în jos.
  3. Compunerea deplasării orizontale uniforme cu mișcarea accelerată pe verticală determină o traiectorie curbă (parabolică). Pachetul va ajunge pe sol mult mai în fața punctului de eliberare.
Problema 3 (Dificilă): Două corpuri cu masele \( m_1 = 2\text{ kg} \) și \( m_2 = 10\text{ kg} \) sunt împinse separat, pe o suprafață orizontală fără frecare, de aceeași forță orizontală constantă \( F = 20\text{ N} \).
a) Calculați accelerația imprimată fiecărui corp.
b) Explicați diferența dintre cele două rezultate prin prisma proprietății de inerție.
a) Calculul accelerațiilor:
Din principiul fundamental al mecanicii: \( F = m \cdot a \implies a = \frac{F}{m} \) \[ a_1 = \frac{F}{m_1} = \frac{20\text{ N}}{2\text{ kg}} = 10\text{ m/s}^2 \] \[ a_2 = \frac{F}{m_2} = \frac{20\text{ N}}{10\text{ kg}} = 2\text{ m/s}^2 \]
b) Concluzie privind inerția:
Corpul al doilea are masa de 5 ori mai mare, ceea ce înseamnă că are o inerție de 5 ori mai mare. El se opune mai mult schimbării stării de mișcare, prin urmare forța identică \( F \) îi produce o accelerație de 5 ori mai mică (\( 2\text{ m/s}^2 \) față de \( 10\text{ m/s}^2 \)).

Învinge
tema
cu mii de rezolvări, lecții și teste: