Alege rezolvarea exercițiului:

Exercițiul 1 (gratuit)

Rezolvare scurtă

Fie \( L \) lungimea inițială a barei, \( A \) capătul netăiat și \( B \) capătul tăiat. Poziția inițială a centrului de greutate față de capătul \( A \):\[ x_1 = \frac{L}{2} \]Lungimea barei după tăiere:\[ L' = L - \ell \]Poziția finală a centrului de greutate față de capătul \( A \):\[ x_2 = \frac{L - \ell}{2} = \frac{L}{2} - \frac{\ell}{2} \]Distanța pe care s-a deplasat centrul de greutate:\[ \Delta x = x_1 - x_2 = \frac{\cancel{L}}{2} - \frac{\cancel{L}}{2} + \frac{\ell}{2} = \frac{\ell}{2} \]\[ \Delta x = \frac{\cancel{8}^4}{\cancel{2}_1} = 4\text{ cm} \]Centrul de greutate s-a deplasat cu \( 4\text{ cm} \) spre capătul opus tăieturii (spre capătul \( A \)).

Rezolvare detaliată

Pasul 1: Determinarea poziției inițiale a centrului de greutate

Fie \( L \) lungimea inițială a barei omogene \( AB \), iar capătul din care se taie bucata să fie \( B \). Deoarece bara este omogenă, centrul său de greutate inițial, notat cu \( C_1 \), se află la mijlocul barei. Alegem ca punct de referință capătul fix \( A \) (care nu este tăiat). Distanța de la punctul \( A \) la poziția inițială a centrului de greutate este: \[ x_1 = \frac{L}{2} \]

Pasul 2: Determinarea poziției finale a centrului de greutate

După ce din capătul \( B \) se taie o bucată de lungime \( \ell = 8\text{ cm} \), lungimea barei rămase devine: \[ L' = L - \ell \] Noua bară rămasă este de asemenea omogenă, astfel că noul centru de greutate, notat cu \( C_2 \), se află la mijlocul acestei noi bare. Distanța de la același capăt \( A \) la noul centru de greutate este: \[ x_2 = \frac{L'}{2} = \frac{L - \ell}{2} = \frac{L}{2} - \frac{\ell}{2} \]

Pasul 3: Calcularea deplasării centrului de greutate și stabilirea sensului deplasării

Deplasarea centrului de greutate, notată cu \( \Delta x \), reprezintă diferența dintre poziția inițială și poziția finală față de capătul \( A \): \[ \Delta x = x_1 - x_2 \] Înlocuim expresiile obținute: \[ \Delta x = \frac{\cancel{L}}{2} - \left( \frac{\cancel{L}}{2} - \frac{\ell}{2} \right) = \frac{\ell}{2} \] Înlocuim valoarea numerică dată, \( \ell = 8\text{ cm} \): \[ \Delta x = \frac{\cancel{8}^4}{\cancel{2}_1}\text{ cm} = 4\text{ cm} \] Deoarece distanța față de capătul \( A \) s-a micșorat (\( x_2 < x_1 \)), centrul de greutate s-a deplasat spre capătul rămas netăiat (capătul \( A \)), adică în sens opus capătului de unde s-a tăiat bucata.

Rezolvare scurtă:

\( x_1 = \frac{L}{2} \) \( x_2 = \frac{L - \ell}{2} \) \( \Delta x = x_1 - x_2 = \frac{\ell}{2} = \frac{\cancel{8}^4}{\cancel{2}_1} = 4\text{ cm} \), spre capătul netăiat \( A \).

Cele mai importante aspecte ale lecției

Centrul de greutate (\(C\)): Punctul unic de aplicație al greutății unui corp. La corpurile omogene și simetrice coincide cu centrul de simetrie (poate fi și în exteriorul materiei, ex: inel).
Stări de echilibru:
  • Stabil: \(C\) sub punctul de susținere (ex: pendulul în repaus).
  • Instabil: \(C\) deasupra punctului de susținere (ex: creion sprijinit pe vârf).
  • Indiferent: susținerea trece direct prin \(C\) (ex: roată pe axul său).
Condiția de stabilitate pe o suprafață: Verticala dusă prin centrul de greutate trebuie să cadă în interiorul bazei de sprijin. Dacă iese în exterior, corpul se răstoarnă.
Determinare și calcul: Experimental se determină prin intersecția dreptelor trasate cu firul cu plumb din două puncte diferite de suspendare. Teoretic, se determină prin media ponderată a pozițiilor: \(x_C = \frac{\sum m_i x_i}{\sum m_i}\).
Centrul de greutate (\(C\)) este punctul de aplicație a forței de greutate a corpului.
Un corp sprijinit sau susținut în centrul său de greutate (sau pe verticala care trece prin acesta) rămâne în echilibru. Poziția centrului de greutate este fixă în raport cu punctele unui corp solid nedeformabil.
Pentru corpurile omogene și simetrice, centrul de greutate coincide cu centrul de simetrie geometric:
  • Cerc / Sferă: în centrul geometric al cercului/sferei.
  • Dreptunghi / Paralelipiped: la intersecția diagonalelor.
  • Placă triunghiulară omogenă: la intersecția medianelor.
  • Cilindru: la mijlocul axei de simetrie.
Centrul de greutate nu se află obligatoriu în interiorul materiei corpului. De exemplu, în cazul unui inel omogen, centrul de greutate se află în centrul geometric al inelului (în aer).
Unde se află centrul de greutate al unei rigle omogene cu lungimea de \(100\text{ cm}\)?
Fiind un corp omogen și simetric, centrul de greutate se află în centrul de simetrie geometric, adică la mijlocul riglei: la distanța de \(50\text{ cm}\) de oricare dintre capete.
În funcție de poziția centrului de greutate (\(C\)) față de punctul sau axa de susținere, se deosebesc trei stări de echilibru:
  • Echilibru stabil: centrul de greutate se află sub punctul de susținere. La o deplasare ușoară din starea de echilibru, greutatea tinde să readucă corpul în poziția inițială.
  • Echilibru instabil: centrul de greutate se află pe verticală, deasupra punctului de susținere. O deplasare oricât de mică îndepărtează și mai mult corpul de poziția de echilibru, ducând la căderea acestuia.
  • Echilibru indiferent: axa de rotație trece prin centrul de greutate al corpului. Oricum este rotit sau așezat corpul, acesta rămâne în echilibru.
Trei conuri ilustrând cele trei stări de echilibru: a) con sprijinit pe vârf (echilibru instabil), b) con culcat pe generatoare (echilibru indiferent), c) con așezat pe baza circulară (echilibru stabil).
Ce tip de echilibru are o minge sferică omogenă așezată pe o masă orizontală perfect netedă?
Echilibru indiferent: prin rotirea sau deplasarea mingii pe masă, poziția centrului de greutate pe verticală rămâne la aceeași înălțime (egală cu raza sferei), iar corpul rămâne în echilibru în orice punct ar fi lăsat.
Un corp așezat pe o suprafață orizontală sau înclinată este în echilibru dacă verticala coborâtă din centrul de greutate cade în interiorul suprafeței (bazei) de sprijin.
Dacă verticala coborâtă din centrul de greutate cade în exteriorul suprafeței de sprijin, corpul se răstoarnă deoarece momentul forței de greutate nu mai poate fi echilibrat de momentele forțelor normale de reacțiune.
Corp/vehicul așezat pe o suprafață înclinată: în primul caz, linia verticală din centrul de greutate C cade în interiorul lățimii bazei de sprijin B (echilibru menținut); în al doilea caz, linia verticală cade în afara bazei de sprijin B (răsturnare).
Camioanele sau vehiculele supraîncărcate au centrul de greutate situat mai sus. La parcurgerea unei curbe sau la înclinarea drumului, verticala din centrul de greutate iese mult mai ușor din poligonul de sprijin format de roți, favorizând răsturnarea.
Pentru corpurile plane de formă geometrică neregulată, poziția centrului de greutate se poate determina folosind metoda firului cu plumb.
Se suspendă placa într-un punct arbitrar și se prinde în același punct un fir cu plumb. Firul va indica direcția forței de greutate (verticala locului).
Când corpul ajunge în echilibru, se trasează cu un creion linia verticală indicată de fir pe suprafața corpului (centrul de greutate se află undeva de-a lungul acestei drepte).
Se suspendă corpul dintr-un alt punct diferit și se trasează o a doua dreaptă verticală după direcția firului cu plumb.
Punctul de intersecție al dreptelor trasate reprezintă centrul de greutate (\(C\)) al plăcii.
Pentru un sistem format din mai multe corpuri (de mase \(m_1, m_2, \dots, m_n\)) ale căror centre de greutate se află la coordonatele \(x_1, x_2, \dots, x_n\) de-a lungul unei axe, poziția centrului de greutate al sistemului se calculează aplicând egalitatea momentelor forțelor de greutate față de un punct de referință.
\[ x_C = \frac{m_1 x_1 + m_2 x_2 + \dots + m_n x_n}{m_1 + m_2 + \dots + m_n} \] \(x_C\) este coordonata centrului de greutate al întregului ansamblu față de originea aleasă.
La capătul unei bare omogene de lungime \(L_1 = 12\text{ cm}\) și masă \(m_1\) se fixează un cub de latură \(L_2 = 6\text{ cm}\) și masă \(m_2 = 2m_1\). Raportat la capătul liber al barei (originea \(O\)):
Centrul barei este la \(x_1 = \frac{L_1}{2} = 6\text{ cm}\).
Centrul cubului este la \(x_2 = L_1 + \frac{L_2}{2} = 12 + 3 = 15\text{ cm}\). \[ x_C = \frac{m_1 \cdot 6 + 2m_1 \cdot 15}{m_1 + 2m_1} = \frac{36 m_1}{3 m_1} = 12\text{ cm} \] Centrul de greutate al sistemului se află la îmbinarea dintre bară și cub.

Probleme practice

Problema 1 (Ușoară): Un tablou dreptunghiular omogen este suspendat de o sfoară legată de un colț superior. Ce orientare va avea diagonala care trece prin acel colț atunci când tabloul este în echilibru?
Un corp suspendat este în echilibru stabil doar dacă centrul său de greutate se găsește pe aceeași verticală cu punctul de susținere. Deoarece centrul de greutate al unui dreptunghi omogen se află la intersecția diagonalelor, diagonala care trece prin punctul de susținere și prin centrul de greutate se va alinia perfect pe verticală.
Problema 2 (Medie): O cutie paralelipipedică cu baza pătrată de latură \(l = 20\text{ cm}\) și înălțimea \(h = 60\text{ cm}\) are centrul de greutate în centrul său geometric. Cutia este așezată pe o rampă a cărei înclinare \(\alpha\) crește treptat. Considerând că nu alunecă, determinați unghiul de înclinare la care cutia începe să se răstoarne.
Răsturnarea are loc în momentul în care verticala coborâtă din centrul de greutate trece exact prin muchia inferioară de sprijin a cutiei.
Coordonatele centrului de greutate față de muchia de sprijin sunt:
  • Distanța pe orizontală (jumătatea bazei): \(x = \frac{l}{2} = 10\text{ cm}\)
  • Distanța pe verticală (jumătatea înălțimii): \(y = \frac{h}{2} = 30\text{ cm}\)
La limita răsturnării: \[ \tan\alpha = \frac{x}{y} = \frac{10}{30} = \frac{1}{3} \approx 0{,}333 \] \[ \alpha \approx 18{,}4^\circ \] Cutia se va răsturna la un unghi mai mare de aproximativ \(18{,}4^\circ\).
Problema 3 (Dificilă): Două sfere omogene cu masele \(m_1 = 1\text{ kg}\) și \(m_2 = 3\text{ kg}\) și razele \(r_1 = 10\text{ cm}\), respectiv \(r_2 = 20\text{ cm}\) sunt lipite în punctul lor de tangență. Determinați la ce distanță față de punctul de tangență se află centrul de greutate al sistemului celor două sfere.
Alegem axa \(Ox\) de-a lungul liniei ce unește centrele celor două sfere, cu originea \(O\) chiar în punctul de tangență dintre ele.
Centrul primei sfere se află în stânga punctului de tangență la distanța \(r_1\): \[ x_1 = -r_1 = -10\text{ cm} \] Centrul celei de-a doua sfere se află în dreapta punctului de tangență la distanța \(r_2\): \[ x_2 = +r_2 = +20\text{ cm} \] Aplicăm formula poziției centrului de greutate: \[ x_C = \frac{m_1 x_1 + m_2 x_2}{m_1 + m_2} \] \[ x_C = \frac{1\text{ kg} \cdot (-10\text{ cm}) + 3\text{ kg} \cdot 20\text{ cm}}{1\text{ kg} + 3\text{ kg}} = \frac{-10 + 60}{4} = \frac{50}{4} = 12{,}5\text{ cm} \] Centrul de greutate al sistemului se află la distanța de \(12{,}5\text{ cm}\) față de punctul de tangență, în interiorul sferei mai mari.

Învinge
tema
cu mii de rezolvări, lecții și teste: